POATE AR TREBUI SA REDEFINIM EFICIENTA?

ce fac cand nu stiu ce sa fac

 

Lucrez la crearea unui program-curs care sa poate fi accesat direct de pe site. Si, pentru ca e un proces nou, cu multe necunoscute, observ la mine acea tendinta de a vrea sa grabesc lucrurile, de a vrea sa fac totul, perfect si foarte repede. Sa alerg inainte, cu toata forta, si sa ma trezesc abia cand voi fi terminat tot.

 

E aceeasi tendinta pe care am urmat-o in trecut si a dus repede la starea de burn-out. Tot aceeasi tendinta m-a facut, si mai demult, sa tin diete restrictive si sa fac sport in exces.

Nevoia de a obtine rezultate rapide. Graba de a simti siguranta lucrului implinit.

 

Siguranta reprezinta lipsa incertitudinii. Procesul in sine reprezinta vulnerabilitate:
daca imi scapa ceva? daca nu voi reusi? daca nu voi putea sa fac fata atunci cand vor aparea primele probleme?

 

Stiu ca aceasta tendinta nu imi este caracteristica doar mie. E foarte posibil sa simti si tu aceeasi presiune, fie ca vrei sa slabesti, fie ca vrei sa obtii rezultate la sala. Poti alege sa-i dai curs si sa faci tot ce e posibil ca sa ajungi acolo unde iti doresti in timp cat mai scurt. E OK.

 

Am facut-o si eu, de multe ori. Am observat ca, pentru mine, linia de finish nu arata niciodata la fel de bine atunci cand aleg scurtaturi ca sa ajung la ea. De aceea, acum procesul meu arata asa:

determin care e urmatorul pas (un singur pas) pe care trebuie sa-l execut. Execut acel pas cat pot de bine. Dupa care, determin care ar fi urmatorul pas. Si tot asa.

 

Claritatea oferita de cunoasterea urmatorului pas imi ofera impulsul necesar pentru a ma putea mentine pe drum,
si pentru a evita procastinarea in acelasi timp. Accept vulnerabilitatea procesului si, astfel, ma pot bucura de frumusetea drumului pe care il parcurg acum pas cu pas.

 

Pare simplu si e simplu. Dar nu e usor. Nu pentru noi,
cei invatati ca “eficienta = cat mai multe, intr-un timp cat mai scurt.”

Poate ar trebui sa redefinim eficienta?

 

Facebooktwittergoogle_pluspinterest