Ai fost vreodata la un show de stand-up? Daca da, atunci nu vei ramane socat/a de glumele pe care urmeaza sa le citesti si ti se vor parea chiar amuzante. Daca nu ai fost, trebuie sa te anunt ca acestea sunt un pamflet si trebuie tratate ca atare.

 

Duminica trecuta am fost la un show de stand-up cu Micutzu si Nelu Cortea. Nu am de gand sa fac un rezumat, ar fi cam inutil, tinand cont de faptul ca exista show-uri de stand-up si pe youtube si glumele nu sunt niciodata la fel de amuzante in varianta scrisa, publicate pe un site de nutritie si fitness.

 

Voi scrie despre 2 glume facute de Micutzu pe un ton indurerat (amuzant de indurerat). Aceste 2 glume rezoneaza, mai mult ca sigur, cu majoritatea celor ce au tinut mai mult de un regim de slabire la viata lor si au inceput cu binecunoscuta dieta ”Nu mai manca in p*** mea de gras” sau varianta sa mai terifianta, dar si mult mai motivanta: ”Nu mai manca in p*** mea de gras, ca mori”.

 

Ai auzit de aceasta dieta? Sunt sigura ca da, iar daca nu ai urmat-o chiar tu, probabil ca stii pe cineva care a inceput asa. Oricat de limitate ar fi cunostintele unei persoane despre nutritie si sanatate, toata lumea stie ca daca nu mananci- slabesti. Cel putin acesta este consensus-ul general.

 

Aceasta a fost si prima dieta tinuta de mine vreodata, in perioada liceului, nu pentru ca eram grasa (inca nu eram, atunci), dar pentru ca mi se parea ca ar trebui sa mai slabesc. Am mancat lamaie (!) si atat, 2 zile, dupa care, in dimineata zilei a treia, la antrenamentul de karate, sensei-ul a decis sa-mi verifice reflexele si forta muschilor abdominali, iar corpul meu a ales sa raspunda printr-un lesin spectaculos.

Totusi, eram mandra ca aveam vointa sa nu mananc!

 

Cat oare te poate tine vointa de a nu manca nimic? Pana observi ca nu mai slabesti sau ca nu mai ai energie pentru nimic? Pai, daca nici asa nu slabesti, nu a fost sa fie, aia e. Nu-i asa ca acum iti face cu ochiul o delicioasa shaworma-cu-de-toate si extra-maioneza? Macar acum ai putea sa spui cu mana pe inima ca ai incercat, chiar nu ai mancat, dar nu s-au vazut rezultatele pe care ti le doreai si n-ai ce face, daca ai tu metabolismul lenes, nu poti lupta cu natura.

 

Adevarul este ca nu e vina ta. Te asigur ca majoritatea celor ce au vrut sa slabeasca vreodata asta au facut prima data: au incercat dieta ”Nu mai manca, in p*** mea de gras” si nu a reusit sa o tina pentru mult timp (iar daca au reusit, au avut de platit alte costuri, pe care le voi mentiona mai jos), iar cand au revenit la modul ”normal” de a manca, s-au ingrasat si mai mult. Pentru ca, din motive absolut evidente,  de fumat, bautura sau droguri te poti lasa mai usor decat te poti lasa de mancare.

 

Aici ajung la cealalta gluma: Micutzu nu a mai mancat paine de atat timp, incat o si viseaza noaptea, iar dimineata se trezeste fericit ca a gustat PAINE macar in vis.

 

Stii ce se intampla atunci cand tu elimini complet din dieta un aliment pentru care ai o dragoste neconditionata de o viata? Incepi sa-l visezi. De ce? Corpului tau nu ii plac restrictiile, el percepe restrictiile ca fiind parte din vremuri de restriste.

Ce face creierul tau atunci cand vremurile de restriste dureaza prea mult? Te impinge spre a cauta alimentele lipsa, alimentele-confort. Incepi sa visezi paine sau cartofi sau torturi cu straturi-straturi de ciocolata si caramel. Pana in momentul in care clachezi si spui: ”lasa ca mananc o felie si gata, ca doar nu mai pot de pofta”.

 

Daca ai trecut si tu prin asta vreodata, spune-mi, ai putut sa te abtii sa mananci o singura felie? Daca da, sincere felicitari! Daca nu, sa stii ca e normal sa mananci felia de paine si dupa aceea tot frigiderul. Nu e sanatos, dar e normal. Asa isi ofera creierul tau confort, asa se asigura el ca e totul ok si nu treci printr-o adevarata foamete.

Majoritatea celor care trec prin astfel de cicluri de dieta- binge nu vor recunoaste ca trec prin asa ceva, pentru ca le este rusine. Eu cred cu tarie ca normalitatea acestui fenomen ar trebui sa fie un fapt mai bine cunoscut, pentru a ne putea depasi (ca oameni- parte din societate) rusinea si a putea interprinde pasii spre depasirea acestei probleme.

 

 

Am tinut nenumarate diete care se rezumau la a elimina permanent macar o grupa de alimente. Nu am mancat paine, unt, smantana, cascaval, prajituri si chipsuri,  ani sau luni la rand. Nu exagerez daca spun ca visam ca mancand paine prajita sau ciocolata.

 

De ce ajungi sa visezi paine?

 

Totusi, nici slaba nu eram. De ce? Pentru ca nu mancam cu lunile paine, unt, smantana, cascaval, prajituri si chips-uri.

La un moment dat, cum era si firesc, imi claca vointa. Mai ales atunci cand ma trezeam de dimineata, saream pe cantar inainte sa ma fi spalat pe fata si cantarul arata ca nu am slabit deloc. Pai se poate? Atatea sacrificii, pentru nimic? Lasa ca nu mor daca mananc o felie de paine. Si nu muream, dar urma inca una, si inca una cu unt, un sandwich cu branza telemea, paine cu nutella, nutella fara paine, o prajitura, o punga de chips-uri, arahide si cola.

 

Am avut si extreme despre care ar merita sa scriu aici:

Extrema nr.1: pentru a nu manca si calorii in plus fata de acelea pe care mi le aduceau bomboanele (logic), am mancat 3 zile numai bomboane- dupa acele 3 zile a trebuit sa refacem stocul de bomboane de sub brad :):)

Extrema nr.2: am devorat o cutie de 2 kg de nugatine; singurica; nugatina dupa nugatina, pana corpul meu a raspuns printr-o reactie alergica. In momentul acela, ramasesera doar vreo 150-200g de nugatine in cutie. Si stii ce e ciudat? As fi putut continua sa mananc.

Un corp omenesc nu poate sa ceara atata mancare. De aceea a luptat asa cum a putut el, dandu-mi simptomele vizibile de alergie. Foamea aceea nu era una reala, era foamea creierului deprivat de diete si prea mult sport. Era foamea creierului care cauta confortul normalitatii.

 

Daca tu astazi tii dieta ”Nu mai manca in p*** mea de gras”, iti recomand sa te opresti. Este momentul sa iti asculti corpul. Corpul tau, creierul tau, vor alimentele cu gustul carora sunt obisnuiti, pentru a resimti starea de normalitate. Nu poti sa le elimini complet fara a compromite perceptia de stabilitate.

 

Este necesar sa adopti un stil de viata sanatos- sa iti hranesti corpul cu alimente nutritive si sa faci miscare. Dar atunci cand faci aceste schimbari, promite-ti ca in momentul in care iti vei dori cu adevarat sa”pacatuiesti” alimentar, o vei face.

Iar atunci cand iti este, intr-adevar, foarte pofta de ceva, mananca.

 

Nu te speria, vei manca mai mult si mai des primele dati si nu vei slabi la fel de rapid cum ai fi facut-o fara aceste mici privelegii alimentare. Dupa aceea, atunci cand creierul tau va primi semnalul ca nu este deprivat, va incepe sa ceara din ce in ce mai rar acele produse alimentare. Chiar si atunci, cand ti le va cere, da-i-le.

 

Continua sa mananci sanatos, dar permite-ti si acele cateva mici placeri gurmande. Poti incerca sa inveti moderatia prin regula 80/20 (80% din timp mananci sanatos, 20% iti permiti placeri alimentare nebanuite). Continua sa faci miscare. Asuma-ti acele mici ”trisari” si mergi mai departe, fara vina, fara regrete.

 

Astfel, in loc sa obtii niste rezultate pentru o perioada scurta de timp, intreabandu-te de ce ajungi sa visezi paine, vei obtine siguranta faptului ca un stil de viata sanatos nu trebuie sa fie si chinuitor. Vei invata ca raspunsul sta in moderatie si evitarea fobiilor si fixatiilor alimentare, iar corpul tau te va rasplati insutit.

 

 

***Exceptie fac dietele menite sa te ajute sa tii sub control simptomele unor anumite boli, alergii sau intolerante alimentare.