RELATIA CU MANCAREA ESTE RELATIA CU VIATA

Zilele trecute am scris aceasta postare pe Facebook:

‘’Relatia cu mancarea reflecta relatia pe care o avem cu viata. ‘’

Dupa ce am facut postarea, au inceput sa curga mesajele, atat la sectiunea de comentarii, cat si in privat. Mesaje in care oamenii voiau sa afle mai multe despre aceasta idee, cu intrebari mai mult sau mai putin specifice sau, pur si simplu, glume despre propriul stil de alimentatie si ce inseamna asta pentru ei. Cum ar fi:

‘’Adica daca mananc mult dulciuri inseamna ca am o viata dulce?’’- Claudiu

sau

‘’Omg, eu chiar nu sunt un pofticios. E o problema, doctore?’’- Adrian

Tot acolo am primit si o rugaminte mai directa:

‘’Pentru cei care nu pot ajunge personal la un astfel de retreat, ai putea sa dezbati putin ideea scrisa mai sus? Multumesc ❤️🙏’’ – Delia

Aceste comentarii si mesaje mi-au aratat ca exista un interes real pentru acest subiect despre relatia cu mancarea si mi-au trezit inspiratia pentru a scrie articolul de astazi.

De unde pleaca ideea de mai sus?

In urma cu peste 4 ani am aflat pentru prima oara despre Teoria Atasamentului si tipurile de atasament in timp ce citeam cartea ‘’Emotional Eating Workbook- Caiet de lucru pentru Mancatul emotional’’, de Carolyn Coker Ross

Ca rezultat, am ramas captivata de aceasta tema nou-descoperita, insa nu am putut vedea legatura dintre modurile in care ne manifestam in relatiile interumane si mancatul emotional. 

Imi amintesc chiar o senzatie de uimire legata de faptul ca subiectul a aparut in contextul unei carti despre relatia cu mancarea. Desi nu puteam vedea inca legatura, informatia mi s-a parut fascinanta. Din acel moment, am inceput sa imi observ tiparul de atasament si modul in care acesta se manifesta in relatiile mele. 

Am cautat sa il inteleg pentru prima oara in relatia de cuplu. Mare mi-a fost surpriza atunci cand mi-am dat seama ca unele lucruri pentru care il acuzam pe sotul meu le faceam chiar eu. De exemplu, il acuzam pentru ca se indeparta de mine atunci cand simteam apropiere alaturi de el, atunci cand relatia noastra devinea mai intima. Ce am descoperit insa era ca si eu fugeam la fel de mult ca si el de aceasta senzatie de apropiere. 

Apoi, am explorat relatia cu cei din familia mea. Acolo, am descoperit ca tiparul de a ma ‘’ascunde’’ ii afecta pe ei in moduri pe care nu mi le-as fi imaginat inainte. 

Dupa aceea, am indraznit sa ‘’merg in lume’’ si sa-mi observ tiparul de atasament reflectat in relatiile de prietenie, colegialitate etc. Acolo, am inceput sa aplic ceea ce invatasem din celelalte relatii si am observat cum, rand pe rand, se schimba si se imbunatatesc relatiile mele, iar eu imi permit sa fiu din ce in ce mai deschisa si autentica. Deschiderea si autenticitatea mi-au daruit, in mod total neasteptat, senzatia de siguranta in relatii. Ceva ce nu mai traisem pana atunci. 

Chiar si asa, modul in care vedeam reflectat tiparul de atasament se extindea doar la relatiile interumane, de aceea am fost complet luata prin suprindere atunci cand, in timpul unei intalniri de coaching cu mentorul meu, acesta m-a privit cu o sclipire de recunoastere in ochii lui mari albastri-cenusii, prin fereastra de Zoom deschisa pe laptop-ul meu, si cu o voce joasa, apasata, a rostit aceste cuvinte:

‘’Tu ai un comportament de Evitant cu Facebook-ul.’’

Pentru o clipa, timpul a stat in loc. Ca intr-o imagine suprarealista, mi-am vazut intreaga viata si toate relatiile pe care le aveam, purtand aceeasi amprenta. De data aceasta, insa, nu mai era vorba doar despre relatiile cu alti oameni. Descopeream ca era despre celelalte relatii, cum ar fi: relatia cu mancarea, cu corpul, cu business-ul, cu marketing-ul, cu Facebook, cu banii. Chiar si relatia mea cu mine. Mai mult, era vorba despre RELATIA mea CU VIATA. 

Ca o imensa spirala creata din niste piese de domino care se inclinau puternic in fata, fiecare piesa doborand-o pe cea din fata ei, imaginile din viata mea se potentau una pe alta pentru a forma, la sfarsit, o ampla constientizare:

‘’Am un singur mod de a trai o relatie si traiesc acest mod in mii de feluri.’’

Aceasta constientizare a trimis un val de liniste in intregul meu corp. Din acea zi am inceput sa explorez cu adevarat relatiile, de data aceasta la un nivel mult mai profund. 

Urmeaza sa discutam despre Teoria Atasamentului si cele 4 tipuri de atasament despre care se vorbeste cel mai des. 

Inainte sa intram in aceasta discutie, pentru ca vom aduce in discutia relatia dintre parinte si copil, vreau sa subliniez faptul ca modul in care se comporta un parinte nu este intotdeauna modul in care un copil traieste acest comportament.

Putem avea parinti iubitori care pleaca la munca dimineata, iar copilul traieste acest lucru ca abandon si neglijenta. Parinti care trec printr-o perioada mai stresanta, iar copilul simt asta ca fiind indepartare emotionala.

Sau parinti extrovertiti care, avand un copil introvertit, se asteapta de la el la un anumit comportament social, iar acesta se simte nevazut si neglijat in esenta lui. 

De aceea, rolul articolului nu este sa scoata in evidenta modurile in care parintii nostri au gresit fata de noi, ci sa ne ajute sa vedem unde ne comportam noi nesecurizant in relatii si astfel ne blocam pe noi insine si, mai mult, ‘’dam mai departe’’ acest comportament.

Parintii nostri nu ar fi putut sa ne dea ceea ce ei nu au avut. La fel, noi nu putem sa dam mai departe senzatia de siguranta in relatii daca noi nu o traim in interior.

Teoria atasamentului

Teoria atasamentului a fost dezvoltata de psihologul britanic John Bowlby. El a descris atasamentul ca fiind: 

‘’Modul in care ne conectam cu alti oameni.’’ 

Bowlby a devenit interesat sa studieze acest subiect pentru ca a observat ca bebelusii reactioneaza diferit atunci cand sunt separati de parintii sau ingrijitorii lor.

Ca rezultat a acestui studiu, Bowlby a ajuns la concluzia ca primele legaturi pe care bebelusii le formeaza cu ingrijitorii lor ajung sa aiba impact asupra intregii vieti.

Cu totii avem o predispozitie interioara de a forma atasamente cu ingrijitorii nostri. Prin modurile in care acesti ingrijitori raspund primelor nevoi ale noastre invatam daca suntem in siguranta alaturi de ei sau daca lumea este un spatiu periculos pentru noi si nevoile noastre.

Vorbim aici despre nevoile fizice (mancare, apa etc), dar si (si mai ales)  nevoile afective (iubire, grija etc).

Primele 2 conditii ale unui atasament de siguranta sunt grija si receptivitatea pe care bebelusii le simt de la parintii sau ingrijitorii lor.

Psihologul Mary Ainsworth a continuat in 1970 studierea atasamentului atunci cand a extins studiul catre copiii cu varste intre 12-18 luni. Ea a cautat sa observe modul in care acestia raspundeau atunci cand ingrijitorii ii lasau singuri si modul in care acestia reactionau atunci cand ingrjitorii reveneau.

Conform rezultatelor acestui studiu, Mary Ainsfowrth a propus primele 3 tipuri de atasament: securizant, ambivalent- nesigur si evitant- nesigur. 

Iar in 1986, cercetatorii Main si Solomon au adaugat in lista al 4-lea tip de atasament, si anume: cel dezorganizat.

Tipurile de atasament:

➡️ Atasamentul evitant

Acesti copii tind sa isi evite parintii sau ingijitorii si nu arata preferinte pentru ei fata de straini. E posibil sa ii perceapa ca fiind abuzivi sau neglijenti. Copiii care sunt pedepsiti pentru ca au nevoi dezvolta un astfel de atasament. Copiii carora nu li se permite sa aiba emotii sau sa isi exprime emotiile pot avea acest atasament. 

Daca observi un copil cu acest atasament, vei vedea ca nu raspunde in niciun fel atunci cand parintele pleaca sau se reintoarce.

Pentru ca acesti copii au fost tratati de parca ei nu aveau nevoie de ajutor, desi in realitate aveau nevoie de ajutor (doar erau copii), ei au crescut intr-un ‘’deșert emotional’’. 

Daca ai acest tip de atasament, e posibil sa nu-ti amintesti mare parte din copilaria ta. Adult fiind, e posibil sa ai probleme in relatiile intime, sa te simti deconectat de alti oameni si de corpul tau, si sa investesti foarte putina atentie relatiilor tale. E posibil sa te consideri ‘’foarte independent/a’’ si sa ai tentinta de a-ti suprima emotiile. 

In acelasi fel in care te simti deconectat/a in relatii, te simti deconectat/a de corp si poti avea dificultati in a te conecta cu nevoile tale corporale sau cu emotiile tale. Relatia cu mancarea este afectata pentru ca este posibil sa ignori senzatiile de foame sau satietate primite de la corpul tau. 

Intr-o extrema, unii Evitanti  tind sa uite de mancare, pentru ca sunt deconectati de senzatia de foame. In alta extrema, alti Evitanti tind sa manance prea mult pentru ca nu pot simti senzatia de satietate, nu isi dau seama daca sunt satui.

Daca te situezi aici, e posibil sa fii foarte slab (intr-o extrema) sau sau ai multe kg in plus (in celalta extrema).

➡️ Atasamentul ambivalent

Astazi mai este denumit si atasamentul anxios. Sunt copiii care sunt foarte deranjati atunci cand parintele pleaca. 

Parintii sau ingrijitorii au fost inconstanti- cateodata au raspuns deschis nevoilor tale, cateodata te-au neglijat. Este posibil sa fi simtit nevoia sa exagerezi nevoile tale sau sa ‘’creezi scene’’ ca sa te faci auzit. 

Atunci cand parintii tau plecau, chiar si pentru perioade scurte, imediat dupa plecare erai suparat/a sau furios/oasa, insa la reintoarcere aveai nevoie de timp pentru a te ‘’incalzi’’ din nou catre ei. 

Daca esti Ambivalent, ai crescut intr-un fel de ‘’ceata emotionala’’. Ca adult, e posibil sa fii perceput a fi mai putin competent decat esti in realitate. E posibil ca oamenii sa se ofere sa te ajute atunci cand tu nu ai nevoie de ajutor. E posibil sa simti ca relatiile sunt stresante, cer foarte mult efort si iti faci multe griji pentru ca banuiesti ca partenerul tau nu te iubeste. 

Intri foarte repede in relatii si ramai dezorientat atunci cand relatiile se termina. Poti fi perceput/a ca fiind needy, cu nevoi emotionale puternice. 

Pentru tine, emotiile si senzatiile corporale sunt coplesitoare si e posibil sa folosesti mancarea ca modalitate de a le amorti. Mancarea iti da o senzatie de comfort pentru ca iti aduce alinarea pe care nu stii sa ti-o aduci altfel. Acest lucru afecteaza relatia cu mancarea si poate duce la mancat emotional si ingrasare.

➡️ Atasamentul dezorganizat

Este rezultatul unei situatii in in care parintele are comportament infricosator pentru copil sau se formeaza atunci cand exista un parinte care se asteapta sa ai grija de el prin parentificare (schimb de roluri intre parinte si copil, atunci cand copilul este responsabil pentru bunastarea emotionala sau fizica a parintelui). 

Ai fi putut dezvolta atasament dezorganizat daca ai avut parinti care te-au neglijat sau te-au abuzat. Este posibil sa iti fi fost frica de unul sau ambii parinti si sa fi avut o senzatie de confuzie legata de modurile in care ai fi putut sa te apropii de ei. 

E posibil sa fi crescut deconectat/a de emotiile tale sau sa te disociezi atunci cand emotiile par puternice si coplesitoare. Ca adult, e posibil sa ai simptome de PTSD (stres post-traumatic) sau simptome cauzate de trauma si pierdere. 

Memoriile si senzatiile corporale legate de evenimente din trecut se pot simti de parca se intampla chiar acum si nu in trecut. Senzatiile corporale si emotiile pot declansa flashbacks (amintiri ce se simt foarte reale in prezent).

Atunci cand te disociezi, te simti detasata de mediul in care esti, de corpul tau si de emotiile tale. Se poate simti ca si cum ai privi o situatie de undeva din afara ta. Poate exista senzatia de a nu avea control asupra ta. Poti avea momente cand simti ca lumea nu este reala, este plata si fara culori emotionale. 

E posibil sa te simti foarte deconectata de corpul tau. 

Din cauza acestor lucruri, te simti stresata sau coplesita cu usurinta. Iar asta poate duce la mancat pe fond de stres. Daca te disociezi, e posibil sa mananci o cutie de prajituri fara sa observi. 

Persoanele care trec prin traume majore in adolescenta sau pana la 21 de ani pot dezvolta tiparul dezorganizat, desi pana atunci aveau altul. Vorbim despre traume ca: abuz sexual, abuz fizic, abuz emotional, decesul cuiva drag, dezradacinarea (plecarea intr-un alt oras sau o tara straina, fara familie sau suport), accidente etc. Asa s-a intamplat si in cazul meu, iar rezultatul este ca in adolescenta am trecut de la avea un alt tip de atasament la unul dezorganizat. 

Daca ai atasament dezorganizat, citeste atent descrierele pentru celelalte 2 tipuri pentru ca ai tendinta sa te comporti in ambele feluri, in functie de situatie. Adica, poti manifesta atat comportament de Ambivalent, cat si comportament de Evitant, in aceeasi relatie (chiar si in relatia cu mancarea). 

Ca nota aparte, acesta este motivul pentru care mentorul meu mi-a oglindit comportamentul de Evitant, desi in realitate am atasament dezorganizat.

➡️ Atasamentul securizant

Te-ai intrebat vreodata de ce unii copii sunt afectati de critici sau idealurile promovate de media (de exemplu, modele foarte slabe) si altii nu? Raspunsul ar putea fi gasit in tiparul de atasament securizant dezvoltat pe timpul copilariei.

Copiii care se simt in siguranta alaturi de parintii lor arata suparare atunci cand acestia pleaca si bucurie atunci cand acestia se intorc. Desi sunt suparati la plecare, ei au senzatia ca vor fi in regula pentru ca ingrijitorii lor se vor intoarce. 

Ei se simt in siguranta sa isi exprime emotiile si nevoile. Ei invata de la parinti modalitati sanatoase de a-si accepta si exprima emotiile. 

Au un simt de identitate stabil si isi recunosc propria valoare. In copilarie, s-au simtit vazuti, auziti si valorificati. Se simt in siguranta sa se exprime autentic in relatii. Pentru ei, este in regula sa faca greseli. Nu simt nevoia de a fi perfecti pentru a fi iubiti. 

Atunci cand au nevoie de ajutor, nu ezita sa il ceara, fie de la parinti, fie de la partener, prieteni, colegi sau terapeuti. Raspund cu deschidere atunci cand oamenii cu care sunt in relatie le cer ajutorul. 

Isi pot regla sanatos emotiile pe masura ce apar si isi pot recunoaste fara probleme nevoile. Se simt motivati de obiective si nu ezita sa faca pasi inspre indeplinirea lor. Se simt confortabil sa fie singuri si folosesc acest timp pentru introspectie si pentru a se intelege mai bine. Sunt capabili sa observe efectele pe care le au asupra altor oameni in relatie si sa isi ajusteze comportamentul atunci cand nu le place ceea ce vad. 

Mentin o greutate sanatoasa pentru ca mentin relatia sanatoasa cu mancarea si isi respecta corpul suficient de mult incat sa aleaga sa ii dea ‘’combustibil’’ sanatos. Inteleg ca miscarea le face bine si aleg sa faca miscare, chiar si atunci cand nu au chef. 

Ai ajuns pana aici si nu stii ce tip de atasament ai? Atunci iti propun un test:

Test tipuri de atasamente

Conform lui Irvin Yalom, psihoterapeut si autor, tindem sa repetam acelasi tipar in orice relatie, chiar si in cele terapeutice, dupa perioada de inceput (atunci cand, de obicei, purtam mastile a cine ne-am fi dorit sa fim). 

Desi poate parea coplesitor, este un lucru bun pentru ca, lucrand la o singura relatie, le putem imbunatati, in timp, pe toate celelalte.

Se intampla cu ajutorul neuroplasticitatii, si anume datorita capacitatii creierului de a crea cai neuronale noi, ceea ce duce la transformare. Astfel, pentru ca schimbam tiparul de relationare, iesim din aceeasi bucla nesfarsita in care tindem sa ne tot invartim. 

Ca rezultat, putem crea o legatura securizanta cu un singur om (care poate fi inclusiv terapeut sau coach), o relatie securizanta cu propriul corp, relatia cu mancarea (atunci cand ne ascultam nevoile corpului, le acceptam fara sa le judecam si ne daruim ceea de ce avem nevoie, de cele mai multe ori), cu business-ul si cu banii (da, putem incepe si aici, este tot o metoda de dezvoltare personala) si, la final, cu VIATA. 

Un atasament securizant nu este creat peste noapte. Este foarte posibil sa ai nevoie de ajutor (terapie, coaching, carti, cursuri etc). In cazul meu, a fost nevoie de toate acestea. Am in spate ani de terapie si procese de coaching, pe langa cursuri si cartile citite.

Totusi, nu am lucrat neaparat pe relatia securizanta, ci mai degraba am cautat sa ma inteleg, sa ma accept, sa am curaj sa imi exprim parerile si nevoile, sa ma expun. Odata cu timpul, acestea au luat tot mai mult forma atasamentului securizant. 

La inceput, vor exista cazuri in care te comporti securizant, dupa care vei recadea in tiparele vechi. Insa, cu timpul, vei petrece tot mai mult timp intr-un spatiu securizant in interiorul tau, iar asta se va simti in jurul tau si in energia ta. 

Vei incepe sa fii tu acea conexiune securizanta pe care alti oameni isi regasesc autenticitatea. Nu e un lucru mic, nu-i asa? Dupa parerea mea, fiecare mic pas in aceasta directie merita facut pentru ca noi, oamenii, nu putem exista fara relatii. 

Tu ce parere ai: putem exista fara relatii? 

Si, ca nota aparte, ce tip de atasament ai identificat la tine? Ai putut observa legatura dintre comportamentele tale in relatiile cu alti oameni si cele legate de mancare?