In acea zi m-am trezit cu o pofta coplesitoare de dulce. Simteam ca singura senzatie importanta din corpul meu este acea dorinta intensa a gurii de a manca faina cu zahar si crema de ciocolata. Uitasem aceasta senzatie. Era o zi de mai, 2019 si nu mai mancasem compulsiv de peste 5 ani. Acesti 5 ani mi-au oferit libertatea de a uita cat de puternica putea sa fie pofta care duce spre o repriza de mancat compulsiv.
In mai 2019, stiind ceea ce stiu despre mancatul emotional si pretul pe care l-am platit pentru ca am mancat emotional ani la rand, am decis sa nu-mi satisfac pofta. Am ales sa o observ, acolo pe fundal, in timp ce-mi pregateam ceaiul si micul dejun, pentru ca apoi sa plec la cabinet. Urma sa observ daca trece de la sine sau daca e mai mult decat o pofta, poate ceva ce trebuia confruntat, si nu ghiftuit.
In drum spre cabinet am intrat intr-o patiserie pentru a cumpara o sticla de apa si un pachet de servetele. In timp ce asteptam sa fie adusa sticla de apa, am observat in vitrina un bol mare, plin cu pungi de biscuiti. Acei biscuiti aratau a NIMIC. Nimic ce ar fi putut sa-mi trezeasca vreo pofta intr-o zi normala. In acea zi, in schimb, imi venea sa introduc biscuitii in gura cu tot cu celofan, ca sa simt o senzatie intensa de placere pe cerul gurii.
Nu am cumparat biscuitii. Nu pentru ca ar fi avut un numar prea mare de calorii sau un continut prea mic de nutrienti, ci pentru ca stiam ca daca as fi mancat acei biscuiti nu numai ca nu mi-as fi satisfacut pofta, ci as fi putut sa mananc ore la rand fara sa ma satur. Asa ca am baut putina apa si mi-am continuat drumul.
Pe timpul zilei, orice nu as fi facut, acea senzatie sacaitoare de gol care trebuia umplut cu ceva dulce a ramas acolo.
Seara am luat cina in oras. In timp ce mancam, uitandu-ma la farfuria din fata mea, simteam ca as fi putut sa mananc o portie de 5 ori mai mare, fara sa ma satur. Am continuat sa-mi observ starea. Stiam ca daca nu constientizasem inca, dupa atatea ore, care era motivul din spatele acelei pofte, trebuia sa fie o emotie dificila, o nevoie puternica si nesatisfacuta, ceva dificil de digerat. Chiar si asa, am preferat sa confrunt ce era de confruntat si nu sa ma amagesc cu mancare. De ce? Acea nevoie puternica si nesatisfacuta ar fi ramas acolo. Mancarea nu poate acoperi un gol al inimii. Asa ca nu, nu as fi incercat sa-l acopar cu mancare.
In drum spre casa AM INTELES. Am inteles care era durerea de care creierul meu a incercat sa ma protejeze toata ziua. Am inteles si am acceptat. Apoi am analizat ce inseamna, de fapt, acea durere si cum puteam satisface altfel decat prin mancare nevoia care iesise la suprafata.
Pofta mi-a trecut ca prin minune si m-am culcat senina. Stiam ce aveam de facut si eram recunoscatoare pentru experienta acelei zile. Recunoscatoare, mai ales, pentru ca aceasta experienta a venit in perioada in care pregateam primul workshop despre mancatul emotional. Desi aveam in spate ani si ani de mancat emotional compulsiv, dupa 5 ani de relatie sanatoasa cu mancarea uitasem cat de puternica e atractia, cat de bine poate masca inconstientul emotiile dificile de care a invatat ca trebuie sa ne apere.
In timp ce-mi contemplam ziua, iar gandirea se scufunda incet, incet, in starea de somn, mi-am privit in fata compulsia si i-am multumit. ”Bine ai revenit, i-am spus. De data aceasta nu mi-e frica de tine.”
“Nimic nu distruge mai repede respectul de sine, autoacceptarea si iubirea de sine decat negarea propriilor emotii. Fara a-ti recunoaste emotiile, nu poti recunoaste unde te afli in propria viata. Si nici daca exista aspecte ale vietii tale care nu iti convin si la care ar trebui sa muncesti putin. Onoreaza-ti emotiile. Permite-ti sa le simti, nu mai fugi de ele.” Iyanla Vanzant
Am putut sa ma schimb si sa-mi schimb viata doar dupa ce mi-am permis sa imi simt emotiile, sa nu mai fug de ele. Inainte de asta mancam excesiv si ma pedepseam pentru ca am mancat. Comportamentul compulsiv ma tinea destul de ocupata incat sa nu trebuiasca sa ma gandesc la ceea ce ma impingea sa mananc. Constient, mancam pentru ca eram pofticioasa si lipsita de vointa. La nivel inconstient, mancam pentru ca imi era frica, pentru ca eram trista si pentru ca ma simteam neajutorata. Aceste sentimente capatau tot mai multa putere de fiecare data cand evitam sa le confrunt. Imi dominau viata, iar eu credeam ca solutia era sa urmez o noua dieta si sa imi pedepsesc corpul prin sport.
Schimbarea m-a costat confortul.
De fiecare data cand am vrut sa schimb ceva, a trebuit sa las in urma inca o bucatica comoda din zona de confort.
Credem ca daca tinem strans de ceva, il vom putea pastra pentru o viata intreaga. Totusi, singura constanta in viata este ca suntem intr-o continua schimbare. A dori sa mentinem ceva ce posedam acum (inclusiv anumite obiceiuri alimentare si de stil de viata care ne aduc confort) inseamna a ne dori sa stagnam.
Stagnarea e impotriva firii noastre si impotriva legilor Universului.
Daca vrei sa stagnezi, alegi sa te lupti cu mersul vietii insusi. Si asta, ca orice altceva, are un pret: emotiile de care fugi te coplesesc intr-o zi, corpul din oglinda ajunge sa-ti fie strain, ai vrea sa schimbi ceva, dar pare un drum lung, foarte lung.
Problema e acolo, fata in fata cu tine, dar poti alege sa o eviti, inca putin…
Evitarea are pretul ei, la fel ca si schimbarea. Cand alegi schimbarea, pretul il determini tu. Atunci cand eviti, nu stii niciodata care va fi pretul platit si nici cat de mult timp vei fi capabila sa il platesti.
Beneficiile unui stil de viata sanatos:
- ne simtim bine in propriul corp
- avem senzatia de a fi ”usori”, de a ne misca cu usurinta
- avem mintea clara, gandim mai bine
- putem urca 2 etaje fara sa gafaim
- avem senzatia de colaborare cu propriul corp
- suntem constienti de faptul ca miscarea are beneficii atat pentru corp, cat si pentru minte
- suntem constienti ca mancarea sanatoasa are beneficii atat pentru corp, cat si pentru minte
- obtinem mai usor echilibrul emotional
- avem o stare de bine pronuntata
Beneficiile unui stil de viata ”confortabil”:
- stim in orice zi ca urmeaza sa ajungem acasa si sa ne rasfatam cu ”ceva bun”
- nu renuntam la gustul mancarurilor gatite intr-un anumit fel
- nu e necesar sa ne gandim la ce sa gatim sanatos si sa cautam moduri sanatoase de a ne satisface foamea
- atat timp cat mancam, nu ne pasa nici cum aratam, nici ce se intampla in exterior, e momentul nostru
- atat timp cat mancam, nu trebuie sa ne gandim la suparari si greutati
- mancarea plina de E-uri are gust intens, ne umple gura de arome
- nu e necesar sa facem eforturi pentru a invata ce inseamna un stil de viata sanatos
- nu e necesar sa trecem prin informatie confuza pentru a face alegerile potrivite pentru noi; merge si asa
Pretul unui stil de viata sanatos:
- modificari in alimentatie- cu accent pe alimente integrale, minim procesate (legume cat mai multe, proteine de calitate, carbohidrati complecsi, grasimi sanatoase in echilibru)
- miscare zilnica
- destresare, relaxare, sa alegem activitati care ne fac placere
- sa imbunatatim calitatea somnului
- sa asiguram o hidratare suficienta
- confruntarea emotiilor care ne imping spre a manca excesiv
Pretul pentru un stil de viata ”confortabil”:
- ne putem simti prost atunci cand ne uitam in oglinda sau evitam oglinda cu totul
- este inconfortabil sa traim in propriul nostru corp
- simtim ca si cum corpul nu ne-ar apartine
- avem senzatia permanenta de balonare, burta plina
- ne este afectata viata intima, relatiile cu ceilalti
- ne luptam cu propriul corp
Putem observa ca in cazul in care pastram obiceiurile unui stil de viata nu tocmai sanatos, avem intr-adevar beneficii pe termen scurt, dar un pret mai mare de platit pe termen lung.
In schimb, daca facem modificari ale stilului de viata, avem un pret mai mare de platit pe termen scurt, dar obtinem beneficii frumoase pe termen lung.
Multi oameni nu pot vizualiza beneficiile pe termen lung, de aceea le aleg pe cele pe termen scurt. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care oamenii tind sa isi pastreze obiceiurile nocive.
Ne-am format obiceiurile nocive pentru ca la un moment dat a fost singurul mod in care am stiut sa ne oferim ceea de ce aveam nevoie. Toti facem asta intr-un fel sau altul. Insa apare momentul in care observam ca vechea modalitate de a ne satisface nevoile nu ne mai ofera aceleasi beneficii si ca putem noi, in schimb, sa alegem cum sa ne satisfacem nevoile si ce anume sa facem cu vietile noastre.
Daca reusim sa intelegem ca timpul va trece oricum, ca totul are un pret si ca orice actiune are o consecinta, atunci putem alege ce actiuni sa interprindem, astfel incat sa putem alege tot noi pretul si consecintele. Abia atunci ne vom lua viata si puterea inapoi.
Photo: pexels.com
